Venind spre casa si ascultand Simf. nr.7 a lui Beethoven, ma intrebam de ce-mi place Beethoven. Limbajul lui nu "mi-e" anacronic, imi vorbeste de aproape...Si nu doar ca-mi vorbeste dar e valorizat in general ca unul din cei mai mari compozitori din toate timpurile...pe cand Ingres, care picta cam in aceeasi perioada (faimoasa Baigneuse de Valpinçon, 1808) ca si simf. lui Beethoven (terminata in 1812), e apreciat dar nu e the one and only Beethoven al picturii...
De ce in alte arte ierarhia nu e atat de clara? Si de ce nu exista asemenea repere indubitabile (nu mai am pretentia sa fie si vechi de 2 secole)? Sau de ce e situatia prezenta in muzica? Ca sa folosesc un limbaj si mai comun: de ce naiba nu se demodeaza Beethoven? Si de ce muzicienii nu sunt asa de vehementi si dispretuitori cu precursorii? Poate deja am sarit in alta discutie...
Revenind...
Un raspuns incercat de multe ori a fost: pt ca in perioada respectiva si-a trait epoca de aur simfonismul...
Alt raspuns: sunt o ignoranta in alte arte...posibil :) Sa lasam premisa asta deoparte pt moment...
Caut un alt raspuns, care sa dea seama de toata ecuatia...any ideas?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
Eu am o idee: nu au compus pentru a fi comerciali si nu erau impostori. Dintre mii de oameni, cel mai talentat dintre ei a reusit performanta realizarii unor opere de arta pentru ca a pus pasiune si a fost sincer, piesele lui sunt starile lui de spirit.
RăspundețiȘtergereReferitor la pictura...ce sa zic, pictura e privita subiectiv (vezi mai ales arta moderna) si cred ca poti sa fii mult mai putin inzestrat decat un creator de muzica si sa dai lovitura sau, sa ai talent "cu carul" si sa nu atragi atentia nimanui. Muzica nu poate fi ignorata, "se aude", atrage atentia si faima mai repede