Metroul si deodorantul (exercitiu de imaginatie)

Printre regulile de circulat cu metroul ar trebui sa se introduca si: "Obligatoriu un dus pe zi si folosirea unui deodorant".

Din pacate aplicarea (enforcement) unei astfel de reguli apartine utopiei. Cum sa suporte un cost in plus nespalatii care utilizeaza metroul? Produc o externalitate negativa si un stimulent negativ (disincentive) pt decent mirositori, deci ar trebui sa suporte un cost in plus. Conform teoriei clasice.

Dar cum s-ar aplica asta? Sa controleze paznicii axilele calatorilor? S-ar putea introduce niste detectoare, un fel de porti care sa nu permita trecerea urat mirositorilor. De fapt i-as lasa sa treaca, doar ca in momentul in care senzorul ar detecta un miros peste limita admisa, l-as face sa emita niste semnale luminoase. Fara sunet, ca sa nu stresam nevinovatii. Rusinea de a fi detectat ca urat mirositor ar tr sa functioneze destul de bine ca stimulent pt utilizarea sapunului si deo-roll-ului.

Conform altei scoli, oamenii vor ajunge la un compromis mutual avantajos prin negociere si o retea de stimulente, nu printr-un cost suplimentar indus celui care produce externalitati nedorite. Exista o finalitate pragmatica la contextul asta? Ce as putea sa-i ofer nespalatului ca sa-l conving sa se spele, ceva care sa valoreze pt noi cam cat neplacerea mirosului urat, iar pt el sa valoreze suficient cat sa-l faca sa se spele. Nu-mi dau seama. Am o crampa la imaginatie.

Alte idei...