Am ajuns acasa la copilul virtual...blogul meu incipient a stat singur-singurel de dimineata pana acum...de la serviciu nu am acces la editare...prin urmare toata ziua am avut senzatia ca mi-am lasat pisoiul acasa si nu se descurca singur...
Incredibil cat de repede te atasezi chiar si de un pisoi virtual...:P
Aseara v-am promis ca voi asterne o ars poetica (blogetica) de neuitat :) Mai aveti putin de asteptat, azi ma duc sa mananc o gutuie galbena :P
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
Atasamentul declarat fata de acest blog, comparat cu cel pentru un pisoi in cazul tau, nu inseamna decat foarte multa pasiune, abia astept sa vad ce urmeaza.
RăspundețiȘtergerePS: gutuile se impart cu prietenii! :)
Sper sa fiu la inaltime. Te astept in weekend sa mancam gutui sau mancare de gutui :)
RăspundețiȘtergere