Metroul si deodorantul (exercitiu de imaginatie)

Printre regulile de circulat cu metroul ar trebui sa se introduca si: "Obligatoriu un dus pe zi si folosirea unui deodorant".

Din pacate aplicarea (enforcement) unei astfel de reguli apartine utopiei. Cum sa suporte un cost in plus nespalatii care utilizeaza metroul? Produc o externalitate negativa si un stimulent negativ (disincentive) pt decent mirositori, deci ar trebui sa suporte un cost in plus. Conform teoriei clasice.

Dar cum s-ar aplica asta? Sa controleze paznicii axilele calatorilor? S-ar putea introduce niste detectoare, un fel de porti care sa nu permita trecerea urat mirositorilor. De fapt i-as lasa sa treaca, doar ca in momentul in care senzorul ar detecta un miros peste limita admisa, l-as face sa emita niste semnale luminoase. Fara sunet, ca sa nu stresam nevinovatii. Rusinea de a fi detectat ca urat mirositor ar tr sa functioneze destul de bine ca stimulent pt utilizarea sapunului si deo-roll-ului.

Conform altei scoli, oamenii vor ajunge la un compromis mutual avantajos prin negociere si o retea de stimulente, nu printr-un cost suplimentar indus celui care produce externalitati nedorite. Exista o finalitate pragmatica la contextul asta? Ce as putea sa-i ofer nespalatului ca sa-l conving sa se spele, ceva care sa valoreze pt noi cam cat neplacerea mirosului urat, iar pt el sa valoreze suficient cat sa-l faca sa se spele. Nu-mi dau seama. Am o crampa la imaginatie.

Alte idei...

Servicii de Romania - studiu de caz: Diverta :P

Daca v-ati intrebat de la ce vine Diverta, nu vine de la divertisment, nici de la diverse, ci de la diversiune. :)

Am fost interogata de ce n-am mai scris in ultimul timp. Cel mai simplu raspuns: pt ca nu m-a mai exasperat (mai) nimic...

Pana in seara asta. Nu voiam decat sa cumpar niste bilete la concertul Air...

In weekend fusesem la doua Diverta, la prima nu mai ofereau, mai nou, bilete la vanzare.

La a doua nu cred c-au avut vreodata desi e in Mall Afi Palace, unde mereu fierbe de lume. In sfarsit, si-or fi facut oamenii o analiza cost-beneficiu si-au ajuns la cz. ca e mai eficient sa nu ofere servicii omogene in toate librariile lor (ma indoiesc).

In seara asta am coborat special la Unirea ca sa iau biletele. In prealabil am sunat si m-am asigurat ca mai au. Halal prudenta! Suflatul in iaurt nu mai e de muuult timp suficient. Tocmai ce-am oftat adanc, aducandu-mi aminte ce-am zarit imprimat pe o hartie la casa: "biletele se platesc numai in numerar". Desi ultima oara platisem cu cardul. N-aveam cash.

A urmat si in cazul meu o analiza cost-beneficiu. Pai daca pt 2-3 amarate de bilete platesc asemenea costuri de tranzactionare, daca pana sa pup eu intr-un final apoteotic cererea cu oferta, trebuie sa am costuri atat de mari cu cautarea ofertei (timp, energie, plus costul de oportunitate)...

Si daca la costurile astea se adauga si costurile cu comisioane bancare legate de eliberarea cash-ului de pe card...

Deci daca toate de mai sus se intampla, poate c-ar tr sa consider costurile deja facute pana acum ca si sunk costs si gata. Nu le mai recuperez, dar nici nu ma mai expun la alte pierderi. Cateodata u just have to let it go...

Deschid o lista cu furnizori de servicii din Romania care ne-au enervat si merita boicotati.

Prima pe lista:

1. Diverta

Propuneri pt pozitia numarul 2?

Demontand chiuveta...Evrika!

Am aflat de ce-ul existentei mele demontand bateria de la chiuveta din baie. Simplu. Nu e nevoie de experiente mai profunde. Si n-a fost nevoie sa merg sa meditez in Tibet.

Desi am luat o baterie noua - Grohe, de cel putin 5 ori mai scumpa decat una obisnuita,...desi plina de sperante si vizualizand viitorul luminos al noii baterii in baia mea...totul s-a naruit in demersul sisific de a demonta bateria veche. Dramatic, nu-i asa?

Incercand si incercand, si rupandu-mi degetele si pielea de pe degete chinuindu-ma s-o demontez, m-a lovit un inteles profund. E muuult mai greu sa scapi de lucrurile, ideile, obisnuintele, prejudecatile, you name it, vechi si demontate in numarate situatii(nu si in cazul bateriei), decat sa accepti ceva mai bun, dar nou.

Ceea ce raspunde poate si la intrebarea de ce mai traim in Romania...

Trist dar cuprinzator...

P.S.: Poate va intrebati de ce m-am apucat ad-hoc sa fac pe instalatorul...e o poveste si aici, curand poate va voi face hatarul sa va delectez cu o alta istorisire din categoria "Romania".

Sobolan sau caine?

Nu e vorba de zodiacul chinezesc, ci despre traiul in Romania.

De dimineata aveam sentimentul ca sunt un caine prins de hingheri si carat intr-o masina care-l arunca dintr-o parte in alta cu alti caini la fel de ghinionisti. Asta era autobuzul. Imi venea sa-mi iau campii. Numai culori gri-negru-pamantii, de la fetzele oamenilor la hainele lor si la mizeria de pe jos.

Seara, in Grozavesti cautand o cheie reglabila (nu ma-ntrebati pentru ce), ies din metrou si, surpriza, o bezna asternuta linistit si nesimtit peste un santier malos. Incredibil...Nu vedeai unde calci si nu vedeai incotro te-ndrepti, erai doar ingradit de niste garduri ca sa nu zburzi dupa pofta inimii (o, da!) pe santier. Eram intr-un labirint varianta romaneasca (dragi constructori, nu-i deloc haios labirintul vostru). Incercam sa ma tin dupa niste studenti care, mai ghinionisti decat mine, stiau drumul. Trebuie sa-ti taie tot elanul sa mai traiesti in Romania, tanar fiind, venit in Bucuresti cu imagini inocente despre viitor, dar obligat sa traiesti ca un sobolan intr-o groapa noroioasa. Ce sfarsit de lume e Grozavesti-ul acum! Curat Grozavesti, monser! Grozavii ca-n Grozavesti!

Ma simteam intr-un film noir desi nu ma urmarea nimeni. Ma urmarea doar o apasare, probabil ca asa se simt sobolanii atunci cand sunt nefericiti de conditia lor de sobolani. Ce film noir? Doar o bezna diforma. Intr-un film noir, lumina e mai mult decat inteligenta.

De ce mai traim in Romania? Raspunsul in postarea urmatoare.

Sa traim fara contracte!!

sau "Cum sa scapam de teroarea urangutanilor cu 0 grame de creier"

Pe 23 noiembrie seara mi-am creat blogul, pe 28 seara am ramas fara net. S-a dus naibii "the momentum" al blogului. L-am pierdut sau nici macar n-am avut vreo sansa sa-l creez.

Acum jumatate de ora mi-a revenit netul...Adica pe 21 Decembrie 2009. Daca nu eram acasa n-as fi avut nici astazi, pt ca azi a venit echipa care a recablat blocul (dupa spusele RCS-RDS, cineva a furat cablurile), echipa care face conectarea se lasa inca asteptata. Cu putina bunavointa, sau mai multa, avand in vedere ca traiesc inca in Romania, echipa cu cablurile a facut in cazul meu si treaba echipei de conectare.

Offffff! Sa traiasca RCS-RDS! Oare? Nu vreti sa stiti ce meciuri absolut lamentabile am avut cu help-desk-ul lor...Discutii absurde si tampite....Nu voiau nici macar sa-mi inregistreze sesizarea ca nu-mi functioneaza internetul, pt ca nu mai aveau alte sesizari din zona...ca sa se demonstreze ca erau furate cablurile...Am stat ore cu ei la telefon...Nu votati niciodata RCS-RDS!

Dupa multi nervi si sentimente de neputinta, mi-am jurat in barba ca din momentul asta nu voi mai trai intr-o lume a contractului (social?). Sunt obligata sa devin anarhista...Deci cu cat mai putine contracte in viata mea, cu atat mai bine...In ianuarie voi renunta si la abonamentul pt mobil...Voi ramane cu contractul de munca, contractul cu Enel, cel colectiv al blocului cu furnizorii de utilitati (caldura, ridicare gunoi menajer) si contractul de internet. In sept. 2010 raman si fara contractul de internet, ca sa nu mai fiu la dispozitia unor urangutani cu zero grame creier. Uraa! S-a nascut o noua deviza: "O viata fara contracte!"