-Elisabeth Leonskaja la Ateneu pe 8 aprilie, concertele nr. 1&2 pentru pian si orchestra de Brahms-
Am mers pentru nume si pentru ca (aproape) a fost pupila/prietena lui Sviatoslav Richter. Doamna Leonskaja a interpretat muzica sferelor foarte retinut, introspectiv fara sa fie autista, foarte serios, neliric. Deloc hedonista, deloc post-moderna. N-a facut parada de o expresivitate exagerata si facila.
La final n-am putut sa strig "bravo!". Cred ca n-avea nevoie si nu-si dorea. Prin arta ei ne spunea: abtineti-va de la expresia bruta, nu va exteriorizati, exhibati, la limita exhibiotionati placerea, fie ea si brahmsiana. E vulgar. Interiorizati si sublimati intr-un alt sens starile. Fata ei spunea acelasi lucru. Seamana cu Charlotte Rampling, cu pometi proeminenti, mandibula de asemenea, ochi albastri reci si ucigatori, parul drept dar cu un anumit volum. Toate proportiile erau sculpturale.
Ca la orice concert mare, n-a fost bis. O sala intreaga a plecat acasa transfigurata de Brahms. Cine spune ca arta mare nu creeaza caractere s-a razgandit pe 8 aprilie.
Se afișează postările cu eticheta Concerte. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Concerte. Afișați toate postările
vineri, 16 aprilie 2010
vineri, 12 februarie 2010
Amjad si Lisabona
acorduri dintr-o melodie mi-au amintit de david lang...care mi-a amintit de la la la human steps si spectacolul lor, amjad...spectacol pe care l-am vazut la Lisabona anul trecut in februarie...
din trimitere culturala in alta trimitere la fel de culturala a ajuns sa mi se faca dor de Lisabona.
urmeaza o paranteza de denigrare firefox. pt cei care iubesc neconditionat browser-ul asta sau ce naiba o fi, sariti paranteza. tocmai ce mi s-a inchis firefox si-am pierdut tot ce scrisesem in post. nu stiam ca si firefox-ul poate sa se comporte atat de impredictibil :( tocmai cand gasisem ritmul potrivit. paranthesis over.
fragmentul de pe youtube este dintr-un alt spectacol al la la la human steps, "amelia". la la la human steps e o companie de dans contemporan canadiana. reinterpreteaza tehnicile baletului clasic pana aproape de scamatorie. se misca extrem de repede cu o agilitate si un control al miscarilor supra-umane.
dincolo de tehnica, amjad ramane unul din cele mai bune specatacole pe care le-am vazut. muzica, dans, video, lumini - toate la nota inalte. n-as putea spune ce exprima, unele cronici vad in "amjad" identitatea masculina care isi pierde din ce in ce mai des, mai voluptuos, mai tragic limitele si granitele in feminin.
mie mi s-a parut doar great art. ca orice arta mare e despre viata si atat. stiti teoria asta a mea deja, nu va mai plictisesc. probabil insa, ca si-n filosofie si-n orice alt domeniu cultural, si-n viata intrebarile se schimba din cand in cand, in unele puncte de inflexiune ale umanitatii. excuse my language!
revenind, am stat cu muschii si nervii incordati din primul minut pana la final. breathtaking
din trimitere culturala in alta trimitere la fel de culturala a ajuns sa mi se faca dor de Lisabona.
urmeaza o paranteza de denigrare firefox. pt cei care iubesc neconditionat browser-ul asta sau ce naiba o fi, sariti paranteza. tocmai ce mi s-a inchis firefox si-am pierdut tot ce scrisesem in post. nu stiam ca si firefox-ul poate sa se comporte atat de impredictibil :( tocmai cand gasisem ritmul potrivit. paranthesis over.
fragmentul de pe youtube este dintr-un alt spectacol al la la la human steps, "amelia". la la la human steps e o companie de dans contemporan canadiana. reinterpreteaza tehnicile baletului clasic pana aproape de scamatorie. se misca extrem de repede cu o agilitate si un control al miscarilor supra-umane.
dincolo de tehnica, amjad ramane unul din cele mai bune specatacole pe care le-am vazut. muzica, dans, video, lumini - toate la nota inalte. n-as putea spune ce exprima, unele cronici vad in "amjad" identitatea masculina care isi pierde din ce in ce mai des, mai voluptuos, mai tragic limitele si granitele in feminin.
mie mi s-a parut doar great art. ca orice arta mare e despre viata si atat. stiti teoria asta a mea deja, nu va mai plictisesc. probabil insa, ca si-n filosofie si-n orice alt domeniu cultural, si-n viata intrebarile se schimba din cand in cand, in unele puncte de inflexiune ale umanitatii. excuse my language!
revenind, am stat cu muschii si nervii incordati din primul minut pana la final. breathtaking
duminică, 17 ianuarie 2010
Cu potential
Ce mi-ar placea sa vad sapt. viit:
- Capra sau cine e Sylvia? Cu Marcel Iures la Teatrul Act --Marti
- Concertul de la Ateneu, program Rachmaninov si Prokofiev --Joi/vineri
- The Imaginarium of Dr. Parnassus, de Terry Gilliam, cu Johnny Depp, Jude Law, Heath Ledger, Christopher Plummer, Colin Farrell, Lily Cole, Tom Waits --incepand de joi la Movieplex
miercuri, 13 ianuarie 2010
Seara de iarna
Fujiko Hemming (o pianista de aproximativ 80 de ani, asurzita intr-un acces de febra acum 40 ani) si Filarmonica George Enescu la Ateneu asta-seara.
A fost placut dar fara stralucire. Cuminte si fara imaginatie. Sau poate mi-a lipsit disponibilitatea necesara...
Scuze pentru calitatea fotografiei, am folosit telefonul.
miercuri, 6 ianuarie 2010
Despre intimidare
Despre intimidare - indirect -. Lucrurile care-mi plac mult ma blocheaza, ma intimideaza...asa s-a intamplat in seara asta datorita concertului lui Mircea Tiberian...fara cuvinte
luni, 23 noiembrie 2009
Diana Krall - senzualitate cat incape
Cel mai bun concert care s-a intamplat la Sala Palatului pana acum! Chiar si mai bun decat orice concert din cadrul Festivalului G. Enescu petrecut acolo.
Krall m-a mangaiat, m-a incitat, mi-a susurat in urechi nu cucuta ci senzualitate pura...dupa preludiu, m-a adus la extaz repetat ba cu un solo de contrabas, ba de chitara etc...s-a jucat cu simturile mele de la un capat la celalalt...nu-i iese si cand o ascult inregistrata...dar live intr-o Sala a Palatului sexy si elegantly sultry (da, e posibil, incredibil dar le-a iesit pariul asta cosmic :) ), senzatiile mele au luat-o razna sub fermitatea :) placuta a lui Krall...
Krall m-a mangaiat, m-a incitat, mi-a susurat in urechi nu cucuta ci senzualitate pura...dupa preludiu, m-a adus la extaz repetat ba cu un solo de contrabas, ba de chitara etc...s-a jucat cu simturile mele de la un capat la celalalt...nu-i iese si cand o ascult inregistrata...dar live intr-o Sala a Palatului sexy si elegantly sultry (da, e posibil, incredibil dar le-a iesit pariul asta cosmic :) ), senzatiile mele au luat-o razna sub fermitatea :) placuta a lui Krall...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)