A single man - a boring man

Primul film al lui Tom Ford ii seamana leit: batos, pedant, cu mult stil, hedonist, fara sa treaca de zona confortului desi are pretentii c-o face.

Se vrea povestea dramei pe care o traieste Colin Firth:  moartea partenerului de viata. De fapt primim o bijuterie stilistica si, ca orice bijuterie, ne pastreaza la suprafata. Privitorul e marcat de filigranul si minutia fiecarui detaliu si uita motivul anxietatii. Deci probabilitatea sa avem revelatia finititudinii si fragilitatii privind o bijuterie e zero. Initiativa fordiana e auto-anulanta, iar premisele gresite. Firth traieste intr-un cocon magnific (casa impecabila, haine impecabile, barbati bronzati impecabil cu pectorali sculptati etc, etc), dar e un univers al obiectelor frumoase si atat. Suna a gol. Frumosul, in starea lui cea mai de jos: dragutul, dragalasul, finutul, e rege. Confortul e valoarea suprema. Colin Firth ajunge sa ne amuze pana si in pregatirea sinuciderii. Lasa o nota despre cum sa-i fie legata cravata "pe ultimul drum": in nod Windsor. Nu-si gaseste pozitia cea mai confortabila in care sa-si traga un glont in cap. Tom Ford e ca o florareasa. Iubeste florile. Dar faptul ca traieste printre ele, inconjurat de frumosul pe care-l vinde, nu-i asigura atingerea vreunui nivel artistic oarecare. Comparatia cu florareasa nu e intamplatoare, Ford chiar are o sensibilitate tipic feminina, dar doar atat.

Firth si Julianne Moore sunt bineinteles foarte buni. Firth balanseaza intre apolinic si dionisiac, trece cu usurinta de la raceala si distanta, la o apropiere si caldura care-ti taie respiratia. Moore e grafica si retinuta sau foarte feminina si pasionala. Simti in fiecare gros plan cat de delicata si vulnerabila e.

A Single Man, ca idee si maniera, seamana mult cu The Hours, dar e de cateva ori mai slab.

Lectie de caracter

-Elisabeth Leonskaja la Ateneu pe 8 aprilie, concertele nr. 1&2 pentru pian si orchestra de Brahms-

Am mers pentru nume si pentru ca (aproape) a fost  pupila/prietena lui Sviatoslav Richter. Doamna Leonskaja a interpretat muzica sferelor foarte retinut, introspectiv fara sa fie autista, foarte serios, neliric. Deloc hedonista, deloc post-moderna. N-a facut parada de o expresivitate exagerata si facila.

La final n-am putut sa strig "bravo!". Cred ca n-avea nevoie si nu-si dorea. Prin arta ei ne spunea: abtineti-va de la expresia bruta, nu va exteriorizati, exhibati, la limita exhibiotionati placerea, fie ea si brahmsiana. E vulgar. Interiorizati si sublimati intr-un alt sens starile. Fata ei spunea acelasi lucru. Seamana cu Charlotte Rampling, cu pometi proeminenti, mandibula de asemenea, ochi albastri reci si ucigatori, parul drept dar cu un anumit volum. Toate proportiile erau sculpturale.

Ca la orice concert mare, n-a fost bis. O sala intreaga a plecat acasa transfigurata de Brahms. Cine spune ca arta mare nu creeaza caractere s-a razgandit pe 8 aprilie.

Ces nymphes, je les veux perpetuer

Primul spectacol la opera: L'apres-midi d'un faune...am mers cu scoala prin clasa a cincea...am plecat inca "assoupi(e) de sommeils touffus", dar revelatia era f aproape.
Probabil profa care ne-a dus nu stia nici poemul lui Mallarme, nici muzica lui Debussy si nici interpretarea controversata a lui Nijinski...sau poate n-o creditez suficient...poate intr-un elan de o poezie neobisnuita unei profe de bio a incercat sa ne ofere o lectie/explicatie subversiva/sublimata artistic si nu din registrul familiar ei...ar fi mai interesant daca a fost asa...if so, plecaciuni!

Shakespeare - A Sonnet

Canst thou, O cruel! say I love thee not,
When I against myself with thee partake?
Do I not think on thee, when I forgot
Am of myself, all tyrant, for thy sake?
Who hateth thee that I do call my friend?
On whom frown'st thou that I do fawn upon?
Nay, if thou lour'st on me, do I not spend
Revenge upon myself with present moan?
What merit do I in myself respect,
That is so proud thy service to despise,
When all my best doth worship thy defect,
Commanded by the motion of thine eyes?
But, love, hate on, for now I know thy mind;
Those that can see thou lovest, and I am blind.

(Sonnet #149)

 What an incredible combination of frank, up-front approach (very Anglo-Saxon) and poetry!

Night cruising for my joy and pleasure on YouTube

Feeling so fucking depleted tonight...maximum I can do is sit in front of my desktop and stare. I guess tiredness can be a substitute for ganja. I'm inept, zero brain activity.

YouTube is a decent companion when you're dead, couldn't ask for more, couldn't cope with more. Introducing:

1. Moondog, a minimalist composer, from the same music family as Philip Glass. You probably know this remixed by Mr. Scruff. It was written by Moondog in memoriam Charlie "Bird" Parker
   
2. A great mash-up Radiohead + Dave Brubeck (Take five)
3. And one from out of space from Kid Koala, a Dixieland style song remixed: Mind-blowing...That's if you have a mind to blow away tonight.
   

Sex fara orgasm

Restaurant - hotel Christina

Arata bine pozele dar nu m-au impresionat nici gustul, nici locul in sine. Ce sa mai: bucatarie fusion!! Of-of, mai-mai!

Bucatarul e un chef din Mauritius, Verdish Purdassee. Arata f. sic, mai ca ziceai ca e mascota locului, nu bucatarul.

Meniu:

• antreu: creveti 3 traditii Nota: 2 din 5
  
• supa de fructe de mare bouillabaise - am inteles de la un amic ca e originara din Marsilia, unde se pregateste cu peste. Era initial o mancare a saracilor, acum e aproape o delicatesa. Nota 2 din 5
  
• platou de peste si fructe de mare (poza din stanga): somon, creveti, scoici, calamar, andive, orez, mazare, ceapa verde si broccoli. Nota 3 din 5
  
• desert: briosa de ciocolata cu miez de ciocolata calda (vezi poza). Nota 2 din 5
• vinuri: Sarba, Sauvignon blanc, Feteasca alba si Riesling, toate de la Crama Girboiu. Nota 2.5 din 5

Locul mi s-a parut la fel de insipid ca si mancarea: peretii albi de spital si mobilierul verde praz, alb sau roz. Nota pentru atmosfera: 2 din 5

Cz: no vibe, restaurant pt snobi

P.S. (adica later edit :) )
1. am uitat sa va povestesc ca muzica a fost incredibila, cel putin la inceput: 3-4 melodii de la Bjork. Primul loc public in care aud Bjork.
2. m-am simtit ca la nunta. Felurile de mancare veneau dupa o ora de asteptare. Daca vedeti cate feluri au fost veti ajunge la cz corecta ca am stat acolo de la 7 seara la 24:00, ca antreul a venit dupa 2h :)))

Amjad si Lisabona

acorduri dintr-o melodie mi-au amintit de david lang...care mi-a amintit de la la la human steps si spectacolul lor, amjad...spectacol pe care l-am vazut la Lisabona anul trecut in februarie...

din trimitere culturala in alta trimitere la fel de culturala a ajuns sa mi se faca dor de Lisabona.

urmeaza o paranteza de denigrare firefox. pt cei care iubesc neconditionat browser-ul asta sau ce naiba o fi, sariti paranteza. tocmai ce mi s-a inchis firefox si-am pierdut tot ce scrisesem in post. nu stiam ca si firefox-ul poate sa se comporte atat de impredictibil :( tocmai cand gasisem ritmul potrivit. paranthesis over.



fragmentul de pe youtube este dintr-un alt spectacol al la la la human steps, "amelia". la la la human steps e o companie de dans contemporan canadiana. reinterpreteaza tehnicile baletului clasic pana aproape de scamatorie. se misca extrem de repede cu o agilitate si un control al miscarilor supra-umane.

dincolo de tehnica, amjad ramane unul din cele mai bune specatacole pe care le-am vazut. muzica, dans, video, lumini - toate la nota inalte. n-as putea spune ce exprima, unele cronici vad in "amjad" identitatea masculina care isi pierde din ce in ce mai des, mai voluptuos, mai tragic limitele si granitele in feminin.

mie mi s-a parut doar great art. ca orice arta mare e despre viata si atat. stiti teoria asta a mea deja, nu va mai plictisesc. probabil insa, ca si-n filosofie si-n orice alt domeniu cultural, si-n viata intrebarile se schimba din cand in cand, in unele puncte de inflexiune ale umanitatii. excuse my language!

revenind, am stat cu muschii si nervii incordati din primul minut pana la final. breathtaking